Marea Spovedanie, p 30 – Lacomia tranzitiei (Partea a III-a)

S.O. Vantu si lacomia tranzitiei

“Ipocrizia e omagiul pe care viciul il aduce virtutii” – Francois de la Rochefoucauld. Fascinatia romanilor pentru epopeea maleficului magazioner din Roman ar putea parea la o prima analiza similara cu cea a americanilor pentru Bernard Madoff, cu cea a italienilor pentru Raul Gardini sau, poate cel mai mult, cu cea a indienilor pentru Ketan Parekh.

Marea Spovedanie, p 16 – euro de la nastere pina la…funeralii

NUNTA
Parasind intempestiv reuniunea de la Bruxelles a celor 27 de sefi de state si guverne ale tarilor UE, primul-ministru britanic David Cameron i-a lasat presedintelui francez Nicolas Sarkozy un ravas ascuns intr-o sticla de sampanie: 

Marea Spovedanie, p 29 – Lacomia tranzitiei (partea a-II-a)

Dan Voiculescu a fost acuzat multă vreme că ar deține banii dictatorului Nicolae Ceauşescu. Aceşti bani nu au existat. Nu existau conturi şi bunuri în străinătate aşa cum s-a întâmplat în cazul Marcos, Peron sau în cazul Șahului Iranului, Reza-Pahlavi. Securitatea avea însă firme de comerţ exterior, firme mixte unde oamenii securităţii puteau face operaţii financiare. E bine de ştiut cum funcţionează conturile cifrate din Elveţia. Un cont cifrat are un număr atribuit de banca şi o parolă stabilită de client. La deschiderea contului, clientul este obligat să semneze o declaraţie în care precizează cine este beneficiarul economic al fondurilor depuse. Evident, nimeni nu a declarat că beneficiarul economic ar fi fost statul român. Deci, toate conturile cifrate ale acestor societăţi aveau din start beneficiari economici persoane fizice, adică agenţi DIE.

Marea Spovedanie, p 28 – Lacomia Tranzitiei (partea I)

”Pe lumea asta există suficientă îndestulare pentru nevoile oamenilor, dar nu şi pentru lăcomia lor” 

                            Mahatma Gandhi

          Orice schimbare de regim sau de orânduire a creat un mediu propice apariţiei marilor lacomi. Cei care au reuşit să profite de tranziţie au fost numiţi oportunişti. Prăbuşirea unui sistem aduce idealuri noi, măreţe. În timp ce marea majoritate e  prea ocupată să-şi descopere utopicele idealuri, o categorie pseudo-elitistă va asigura mereu numărul suficient de profitori care să le exploateze idealiștilor, entuziasmul și naivitatea. Orice idealist este inevitabil naiv şi orb, la ceea ce se întîmplă în jur.

Marea Spovedanie, p 27 – Oda partidului Antenist

Zece membri umanisti
Visau spaga noua;
Unu-a luat-o si n-a zis…
Si-au ramas doar noua.

Marea Spovedanie, p 26

Game over! E greu să accepţi că jocul s-a terminat. În 1996, George Soros îmi spunea:  „Cel mai important lucru în lumea financiară e să exişti,  să fii în piaţă! Nu contează cât ai câştigat sau cât ai pierdut, trebuie să poţi continua”.          

          Toată noaptea răscolisem conturile, nu mai era aproape nimic. În conturile WBS România erau toţi banii şi toate acţiunile clienţilor. Acolo, fiecare îşi semnase tranzacţiile efectuate,  nimeni nu era discreţionar. De fapt, pe WBS România,  toţi erau câştigători. 

Marea Spovedanie, p 25 – intermezzo

Am fost deseori intrebat ce sper?Ce sper de la un examen?Ce sper de la o afacere?Ce sper de la un prieten?Ce sper de la copil?Ba chiar si ce sper de la un dusman.

Formularile cele mai des intilnite sunt de tipul :ce sa mai speri de la ei?Sau si mai des:nu poti avea decit sperante desarte?

Pe de o parte, speranta ne tine in viata, ne face sa supravietuim, ne determina sa ne mobilizam si poate cel mai important lucru, ne determina sa gindim, si implicit, sa existam.Speranta e deopotriva apanajul optimistilor si al pesimistilor.Cea mai intilnita speranta, speranta in mai bine, e deja caduca.

Marea Spovedanie, p 24 – Occidentul

Am plecat în iulie cu Lada cea roșie a lui Rodin. Eram dornic de necunoscut, deși citisem enorm despre fiecare loc pe care voiam să-l descopăr. Portbagajul era plin cu carne și cârnați în untură, ca să reziste cât mai mult, și cu nenorocitele de canistre cu benzina care ar fi trebuit să ne ajungă până în Franța. La Paris urma să primim 2000 de franci, însă până acolo era imperios necesar să ne descurcăm cu ce luaserăm de-acasă. Habar nu aveam câți bani voi primi la Perugia ca bursă, dar nu-mi prea făceam probleme cu întoarcerea. Am plecat cu cei 150 de dolari trimiși de italieni pentru drum și cu încă 50, pe care i-am ascuns în mașină fără să-i spun unchiului nimic. Îi luasem de la un coleg străin din facultate. 

Marea Spovedanie, p 23

Era o fătucă din anul I de la ASE, pe care o cunoscusem în trenul care ne-a adus acasă din Poiană, după vacanța de Crăciun.Tînăra era un pic mai mult decît euforică și după ce i-am servit cîteva pahare a venit cu ideea să mergem la ea în cămin la Moxa și să-i invităm cîteva colege la reuniunea noastră psihedelica.Trebuie să recunosc că la acea vreme , snobam din start posibilitatea de a avea printre noi studente de la școala de fete și meserii ( ASE-ul avea reputația de a colecționa toate fetele „ drăguțe și prostute” din țara)dar, cum situația ni se părea și hilară și tentantă, am acceptat cu inima largă aventura propusă.

Marea Spovedanie, p 22

Deoarece mi-am luat gândul de la lada lui tata pentru a mă duce la perugia, am încercat la unchiul meu,fratele tatei, Rodin Sima.Dupa ce  a fost  agricultor și latifundiar, bunicul a cochetat si cu artele plastice fara a avea prea mult  talent, și drept urmare, și-a botezat primul copil Rodin, în semn de respect pentru artistul francez.Rodin Sima nu semăna deloc cu tatăl meu , nici fizic, și cu atît mai puțin caracterial.Era bonom,bon viveur și liber.A vrut să se facă marinar dar bunicul l-a trimis la liceul gh lazăr din bucurești și apoi la universitate unde a terminat biologia.Totuși ,cei doi frați aveau ceva în comun:rigiditatea și carisma leaderului dictatorial.Amîndoi au condus cu mînă de fier și au avut succese apreciate pînă la urmă de partidul comunist, deși , mai ales Rodin , nu au ascuns disprețul față de orînduire.